Mi-a plăcut fiecare aspect legat de această carte. Știam de mai multă vreme de ea, și auzisem în mare numai lucruri bune, dar am început să o citesc cu o oarecare teamă. Însă toate temerile mele s-au evaporat după ce am trecut de primele o sută de pagini. În primele pagini eram puțin confuză, pentru că nu ni se explică chiar totul despre societatea Grisha, sau poate nu am fost eu în stare să asimilez tot, dar după ce am trecut de acest prag, am fost prinsă serios în acțiune.
Este vorba despre Alina, o fată orfană ce descoperă neașteptat că deține puterea Grisha - însă nu oricare, ci o putere unică, din cauza căreia pe parcursul cărții protagonista va deveni cunoscută și adorată. În această lume, oamenii sunt împărțiți în cei obișnuiți și cei cu puteri Grisha. Grisha e un fel de elită a celor cu puteri magice, iar acțiunea se desfășoară în Ravka, o Rusie adaptată de autoare. Grisha este condusă de Întunecatul, un Grisha străvechi și extrem de puternic, temut și totodată râvnit de majoritatea femeilor din cauza atracției pe care o emană față de sexul opus. Există mai multe tipuri de putere Grisha, iar Alina face parte din categoria cea mai rară, cea a Invocatorilor Soarelui, la fel ca Întunecatul. Cu toate astea, Ravka nu este condusă tot de Întunecatul, ci de un rege și de o regină, care sunt oameni normali, iar celor cu abilități Grisha nu le este pemis să facă orice le taie capul, ci de regulă trebuie să primească o aprobare de la rege.
Alina a trăit într-un orfelinat, alături de Mal, prietenul ei cel mai bun. Fiecare copil este testat de la o vârstă fragedă, pentru a verifica din care clasă face parte, iar amândoi au fost desemnați oameni obișnuiți. Însă Alina se dovedește a fi opusul a ceea ce credeau cu toții, iar faptul că e specială îl face pe Întunecatul și pe cei din jur să o privească cu totul cu alți ochi, și este separată de viața ei de până atunci, de Mal și de ocupația ei de cartograf și aruncată într-un univers al keftelor, al antrenamentelor zilnice și al lumii de soi.
Ca toți ceilalți Grisha, Alina se lasă atrasă de Întunecatul, iar acesta îi dă de înțeles că dorește mai mult de la ea decât să „schimbe lumea împreună”, ceva cu tentă romantică și pasională. Iar apoi încep twist-urile care te iau total prin surprindere, deoarece sunt foarte spontane, dar totul în legătură cu ele este pus la punct și perfect logic. Sfârșitul, din punctul meu de vedere, este unul grandios, mai grandios decât aș fi crezut că e posibil, și din nou neașteptat, și te lasă cu sufletul la gură, tânjind după următorul volum.
Trebuie să recunosc că pe la început îl asemănam pe Întunecat cu Dimitri Belikov din Academia vampirilor - nu deschidea gura mai mult decât trebuia, iar de fiecare dată când spunea ceva, acel ceva era scurt și la obiect, cu toate că o lăsa pe Alina cu o grămadă de întrebări nerostite. Puterea pe care o au cei doi față de protagoniste și vârsta mai înaintată a fost o altă trăsătură comună (deși diferența aproximativă dintre vârsta Întunecatului și a lui Dimitri este de vreo 96 de ani). Cu toate astea, asemănarea dintre Dimitri și Întunecat a fost doar aparentă, având multe caracteristici contrastante.
Personajele sunt atât de savuroase. Fiecare este diferit, dar sunt construite atât de bine încât nici nu zici că sunt inventate. Stilul de scris e foarte pe gustul meu. Exact cum scrie și pe copertă, Leigh are o scriitură luxuriantă și bogată în detalii, ceea ce ajută mult la crearea imaginii de ansamblu.
Îți dai seama ușor de locul unde se petrece acțiunea, din cauza copertei cu influențe ușor rusești, însă, în ciuda faptului că ne este dezvăluită această caracteristică, tot sunt puțin nemulțumită în legătură cu coperta. Dacă ar fi păstrat-o pe cea originală ar fi fost mult, mult mai bine.
doar priviți
Singurul meu regret în legătură cu această carte e că nu am pus mâna pe ea mai devreme. Dacă nu ați citit-o încă, nu văd de ce mai stați pe gânduri. E un must, must, must read fără doar și poate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu