Pe la sfârșitul lui martie a fost premiera Divergent, iar eu nu puteam să o ratez, așa că am mers cu încă doi prieteni la mall. Însă noi comandasem biletele de pe net, iar acolo trebuie să le iei cu 30 de minute înainte de a începe filmul, adică o bucată destul de mare de timp în care nu ai ce face. Și uite așa am decis noi să mergem la diverta, unde, bineînțeles, nu m-am putut abține să nu iau niște cărți.
Văzusem Flori pentru Algernon, pe care o vreau de multă vreme, și câteva cărți de Stephen King, care mă tentau foarte mult, dar prețul mă făcea să mă dau puțin înapoi.
Și uite așa am văzut-o undeva, într-un colț, pe Lolita, pe care o voiam de atâta vreme, care mai era și la un preț ieftin. Nu i-am putut spune nu.
La începutul lui aprilie a fost ziua mea, iar din partea unei foarte bune prietene am primit Micile ironii ale vieții, de Thomas Hardy, alături de un bilețel scris de ea care mi-a înmuiat inima și o brioșă făcută tot de ea, care arăta ca naiba, dar care parcă avea gust de rai. Despre carte nu știu foarte multe lucruri, decât că e o clasică și că recenziile de pe spatele copertei îi inspiră acțiunii o atmosferă severă. Sunt curioasă în legătură cu ce e acolo.
Tot de la Diverta mi-am luat Căutând-o pe Alaska, de John Green. Am parcurs deja 100 de pagini din ea, și abia aștept să o termin. Inițial, când am auzit că Trei a tradus Looking for Alaska, mi-am spus că o voi comanda în engleză, să o citesc în limba ei maternă. Dar uite că, aflându-mă la mai puțin de un metru distanță de ea, ținând-o în mână și inspirând mirosul ăla de John Green, am cedat. Tipic mie.
Un alt prieten foarte bun mi-a luat de ziua mea Magicianul, de Michael Scott, care mă intrigă enorm. Prin vara anului trecut eram cu el și cu încă o prietenă la librărie, și el a dat de cartea asta. A fost dragoste la prima vedere, și chiar și-a notat numele cărții undeva în note, pe telefon. Dar în final mi-a luat-o mie, și știu că el consideră cadoul ăsta unul colosal, pentru că adoră cartea asta, chiar dacă a citit numai descrierea de pe spate (și chiar dacă l-am obligat, practic, să-mi cumpere Urzeala tronurilor).
Tot de la Diverta mi-am luat, de data asta, după ce ieșisem de la film *căruia îi voi face recenzia curând*, Gazda, de Stephenie Meyer. Cea cu supracopertă. Și deși supracoperta ar trebui să fie un plus, mie îmi place mai mult coperta originală, care nu îi face reclamă filmului. Supracopertele tie-in, care fac reclamă filmului mi se par Știu că autoarea e destul de controversată, dar am citit mai multe recenzii pozitive decât negative ale acestei cărți. În plus, am văzut filmul *da, da, am văzut filmul înainte, judecă-mă* și mi-a plăcut. Chiar mi-a plăcut. Adică, nu a fost ceva clișeic (exceptând triunghiurile amoroase și celelalte tâmpenii siropoase, dar cu care nu am avut nimic împotrivă, pentru că romance-ul ăla mi s-a părut exact suficient), a avut acțiune, personaje interesante, un subiect și mai interesant. Mi-a plăcut. Așa că de ce să nu citesc și cartea? Bine, poate fi un pic intimidantă, la cele aprox. 600 de pagini, dar chiar vreau să-i dau de cap.
***
Cam astea sunt cărțile mele din ultima vreme, pe care plănuiesc să le și termin luna asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu